MONTENEGRO

MUNTENEGRU

Published On March 27, 2015 | By tarta | In Vacanta

M-am hotarât să vizitez Muntenegru după ce un prieten mi-a recomandat destinaţia în 2013. Nu ştiam nimic despre litoralul acestei ţări, aşa că am dat un search pe Google şi prima imagine care mi-a apărut a fost o panoramă a orașului Budva.

Mi-a plăcut atât de tare încât în vara aceea mi-am făcut bagajele şi am plecat în Muntenegru prin cei de la Gulliver’s Tours. Nu am avut curajul necesar să conduc până acolo pentru că între Bucureşti şi Budva sunt 963 km, aşa că am ales să merg cu autocarul. Greşită alegere pentru că am făcut 23 de ore până în Budva, în loc de 16 ore cât am făcut în 2014 cu maşina personală, atunci când am ales Muntenegru pentru a doua oară. Drumul a fost lung şi plin de serpentine, dar odată ce am trecut de Podgorica m-am bucurat de priveliştea superbă pe care o oferea canionul Moraca.

Apoi am ajuns în Budva şi ne-am cazat la Slovenska Plaza. Vă recomand acest hotel. Are trei stele şi jumătate, are preţuri accesibile, este curat, are camere mari şi este aşezat într-o zonă foarte verde pe faleză, lângã cetatea Budva, lângã plajã, restaurante si cluburi.

Recunosc faptul că nouă nu ne-a plăcut aici micul dejun, dar la cât de ieftină e mâncarea în Budva nici nu a contat.

Pentru că tot a venit vorba despre mâncare vă spun că muntenegrenii au nişte măcelării excelente unde intri, îţi alegi carnea, iar ei ţi-o prepară pe grătar imediat şi ţi-o dau la pachet. De exemplu noi am plătit 2,50 de euro pentru două cefe de porc, un piept de porc, doi cârnaţi, salată şi sosuri. La restaurant un platou cu 10 mici, salată, sosuri, o bere, două sucuri şi pâine ne-au costat 11 euro, iar un platou pentru două persoane gurmande cu fructe de mare era 25 de euro. Există şi opţiunea de a mânca la patiseriile lor şi fast foodurile locale de unde cu o felie de pizza imensă sau de plăcintă care costă 1.50 euro se pot sătura două persoane.

Toate restaurantele, măcelăriile, fast foodurile şi autoservirile se află pe faleza oraşului Budva. Cele mai multe dintre restaurante au muzică live fie locală, fie cubaneză, fie country sau rock unde poţi petrece până dimineaţa. Preferatele noastre au fost însă terasele care noaptea îşi mută mesele pe nisip aproape de apă. Tot aici sunt şi cluburile în aer liber. Pe faleză se află un alt punct important din Budva, oraşul medieval care este plin cu magazine de tot felul, restaurante şi câteva muzee.

Când vine vorba de plajă însă nu fâşia de nisip de lângă faleză este alegerea potrivită pentru că este aglomerată şi murdară. Plaja care se află între cetate şi statuia balerinei nu este nici ea o alegere bună pentru că este foarte scumpă. O opţiune este Mogren, plaja din golfuleţ. Noi am fost acolo în prima zi. Apa este curată, în loc de nisip există piatră măcinată pentru care trebuie să ai încălţăminte specială, este destul de aglomerată şi un şezlong costă 15 euro. Plaja noastră preferată a fost însă cea de pe insula Sveti Nikola sau Hawai de Budva, cum o numesc localnicii. Până acolo faci cinci minute cu vaporaşul şi biletele dus întors costă 3 euro pentru două persoane. Insula nu este aglomerată, este verde şi foarte liniştită, iar plaja este formată din pietre mari (dar tot am avut nevoie de incălţăminte specială ca să ne protejăm de aricii de mare). Aici apa e incredibil de limpede şi ideală pentru scufundări şi snorkeling, iar noi asta am făcut aproape în fiecare zi pe lângă lenevitul la soare. Cine vrea senzaţii tari poate să sară în mare de pe stâncile care se află pe insulă. Un alt avantaj al acestei insule frumoase este că pentru două şezlonguri, cu saltele şi umbrelă am plătit doar 5 euro.

Evident că nu am stat în fiecare zi la plajă. Una dintre zile ne-am petrecut-o într-o croazieră prin Golful Kotor, cel mai adânc fiord natural din Marea Mediterană. Golful Kotor este trecut pe lista celor mai frumoase locuri din lume şi cine l-a catalogat aşa a avut dreptate pentru că fostul canion scufundat de cea mai clară apă din Mediterană , marea Adriatică, este înconjurat de pereţii înalţi ai munţilor Lovcen, iar priveliştea este uimitoare. Noi am admirat ţărmul şi ne-am oprit la Grota Albastră, o frumuseţe de peşteră în care apa este turcoaz, rece şi perfectă pentru o baie rapidă .

A doua oprire a fost pe insula Our Lady of the Rocks. Se află în apropiere de oraşul Perast şi nu este o urmare firească a unor fenomene ale naturii. Se spune că în 1452 un marinar din Perast a găsit pe o bucată de rocă o icoană cu Fecioara Maria şi alături de ceilalţi localnici au hotărât ca de fiecare dată când se întorc de pe mare să arunce o piatră în locul respectiv pentru a putea face o insulă pe care să fie construită o biserică. Uite aşa, piatră cu piatră, insula s-a format şi apoi localnicii au construit şi biserica în care a fost aşezată icoana. Apoi aici veneau consoartele marinarilor şi-i lăsau daruri Fecioarei Maria pentru a le aduce soţii înapoi acasă sănătoşi de fiecare dată când aceştia plecau pe mare.

Într-o altă zi am fost să vizităm oraşul Kotor. Se află la 20 de kilometri distanţă de Budva şi dacă nu mergi în vacanţă cu maşina personală poţi lua un autobuz local până acolo. Costă 6 euro biletul dus întors şi condiţiile sunt mai mult decât civilizate pentru transportul în comun. Kotorul este un punct pe care noi am vrut neapărat să-l vedem. Oraşul vechi este înconjurat de un zid de apărare lat de 15 metri şi înalt de 20 de metri. Istoria spune că pe aici au trecut pe rând grecii, ilirii, romanii, vizigoţii, bizantinii, triburile slovene, veneţienii şi în cele din urmă Kotor a ajuns în posesia sârbilor, aşa că vă imaginaţi deja ce varietate culturală şi arhitecturală adăposteşte cetatea.

La intrarea în Kotor deasupra porţii principale citatul lui Tito a rămas întipărit în sârbă ca lozincă a localnicilor: “Ce este al altora nu vrem. Ce este al nostru nu vom ceda niciodată.”. Oraşul este mic, dar plin de muzee şi biserici care de care mai vechi şi mai fascinante, iar când oboseşti de colindat străduţele înguste te poţi aşeza la una dintre terasele cochete pentru o răcoritoare şi un desert delicios.

Totuşi dacă ajungi în cetate trebuie să urci cele 2000 de trepte ale zidului până la fortul de apărare. Noi am făcut-o şi nu a fost chiar uşor, dar a meritat. Treptele sunt înguste şi ne-a cam ars soarele, dar pe drum ne-am mai odihnit la umbra copacilor şi ne-am cumpărat răcoritoare de la vânzătorii ambulanţi care aşteptau turişti însetaşi ca noi. Am ajuns la fort, o construcţie veche pe care muntenegrenii nu au îngrijit-o deloc, dar nu el a este scopul urcuşului ci priveliştea fascinantă de care am avut parte odată ajunşi la înălţime. Kotor este plin de tot felul de evenimente culturale de care vă puteţi bucura în funcţie de perioada în care mergeţi: Boka Night, carnavalul de vară Bokeljska Noć, Festivalul filmului subacvatic, Mimosas Festival, Zilele cameliilor şi multe altele.

O altă zi ne-am petrecut-o într-un alt oraş medieval din ţara vecină Croaţia. Se spune despre Muntenegru că este cea mai ieftină variantă pentru a vizita Dubrovnik şi aşa este. Noi am cheltuit aici într-o zi de trei ori mai mult decât în Kotor sau Budva. Ca să ajungem în oraşul fortificat al croaţilor am luat o excursie de o zi pe care am dat 50 de euro de persoană şi din Budva până în Dubrovnik am făcut două ore cu microbuzul. Cetatea este atât de frumoasă încât a fost numită Perla Adriaticii, dar este sufocată de turişti. Bulevardul de marmură Stradun parcă e un furnicar care se întinde de la Poarta Pile până la Poarta Ploce. Noi imediat ce am intrat în cetate ne-am răcorit cu apă din Marea fantana a lui Onofrio, care seamănă cu un dom şi alimentează oraşul încă din anul 1444.

Dacă ajungi în Dubrovnik trebuie să ai o zi la dispoziţie să vizitezi Biserica Renascentistă Sfântul Salvator, Palatul Sponza, Muzeul Oraşului, Palatul Rectorului, Muzeu Marin şi Catedrala Velike Gospe care a fost ctitorită de Richard Inima de Leu în drumul sau de întoarcere din Israel. Nouă cel mai tare ne-a plăcut plimbarea pe zidurile cetăţii pentru care am plătit 100 de kuna de persoană. Oraşul vechi văzut de sus ne-a fascinat, iar marea ne-a făcut să ne pară rău că nu am avut timp să ne bucurăm şi de o baie lângă zidurile cetăţii. Dacă vreţi să vizitaţi Dubrovnik ţineţi minte că aici accesul în muzee, palate şi pe zid se face doar în baza monedei locale, aşa că trebuie să schimbaţi euro în kuna.

Un singur regret am legat de Muntenegru: că nu am ajuns în canionul râului Tara. Este al doilea cel mai adânc din lume după cel din SUA şi este cel mai mare din Europa fiind mărginit de pereţi înalţi de 1300 de metri înălţime. Tare mult îmi doream să fac rafting acolo, dar nu am mai avut când, deşi mi-am tot propus să cumpăr o astfel de excursie de o zi de la agenţia hotelului.

Like this Article? Share it!

About The Author

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *